Linkul ducea catre un site porno, catre un anume film alb negru cu un tip si o tipa. Filmare home-made, dinspre capul patului. Toate bune, dar ce era neinregula? Cat timp tipul a avut contact cu patul, a avut o miscare vesnica, necontrolata, un loop de “raschetare”  a primului deget de la picior de celalalt. Continuu. Inainte si dupa sex. Andrei mi-a zis ca tipul visa ca o face cu degetul de la picior. Nu era lung membrul. Adica… degetul. Cred ca nerabdarea din el isi face simtita prezenta.

Andrusca mea e la baie, cica-se face dus. E cam obosit, dar tare mi-e ca dupa dus are ganduri dulci… Strawberry sweet. Cine stie cunoaste… hihi

Pentru cineva vrea linkul: aci

Sper sa nu aveti un hardon la deget

Nu am mai scris de vreo 5-6 luni pe aici, mai sa imi uit parola contului.

De cand am intrat in criza financiara, frantuzoiul pentru care lucrez s-a hotarat sa dea afara personalul neproductiv. Am ramas fara multi colegi, printre care Carmen, Ema si Colega Emei. m-am obisnuit cu ideea ca lucra acolo. Pe Carmen n-am vazut-o niciodata asa fericita. A fost o adevarata surpriza sa le vad mutandu-se impreuna (C.&E.) dar ma  bucur sa ca se inteleg.
Cat despre mine si Andrei… ce sa zic. Mai acum cateva nopti am intrat intr-o polemica a filmelor porno. Youporn mai are vreo 2 sectiuni printre care si sectiunea GAY, unde, logic, protagonistii fac un sex de toate zilele. Treaba e ca nu imi imaginez nici un cuplu facand asta. Cuplu insemnand doi barbati care impartasesc un sentiment de IUBIRE, la fel ca si Carmen a mea. Ati vazut vrodata Sesnsitive Pornograph? E un anime gay, foarte delicat. La fel si Junjou Romantica, dar in asta e mai mult despre sentimente, nu si actul sexual in sine. Am gasit saruturi gay care m-au lasat perplexa. Iar melodia…

As vrea sa stiu cati homofobi exista si canti care sustin ideea iubirii naturale?

Eh, si uite cum toata sacosareala se trambaleaza catre casa. Andrei ma astepta la usa, intampinandu-ma nu cu un “Draga, dar stai, sa te ajut!”, ci cu un simpatic: “Salut Ale. Aoleu! Daca sunt grele, cara-le, ca mai ai putin!”. Scot plasticul din debara si cand desfac cutia. Raman ingrozita. Cred ca in spatele debaralei, la vecini exista un calorifer sau un mic iad. Pentru ca plasticul ce tinea loc de cetina se incretise mai rau ca mine cand uit sa ies din cada. Si iata-ma la ora 11 cautand brad in suuuuper-market. Un brad, cateva sute de mii. 5 minute cheltuite pentru a-l cauta, 5 minute pentru a studia cat de stufarit este, si 1 minut pentru incarcare la subratul lui Andrei si tulire catre casele de marcat. Apoi niste minunate 47 de minute de asteptare dupa cei din fata, incluzand o explicatie de 5 minute de ce cineva nu poate da mai mult de nu stiu cate bonuri de masa, plus alta de 10 minute pentru o babuta care nu stia ce e cu trecerea asta “noua” la leul greu (nu pricepea totalul si restul).

Cutia cu bradul nou zace in mijlocul sufrageriei, sta intr-o oarecare pozitie de “cazut pe campul de batalie”. Am renuntat sa-l impodobim azi, ne-am retras in camera si am facut amor vre-o ora, ne-am culcat si cand ne-am trezit, Andrei si-a amintit ca trebuie sa se duca sa-si ajute un prieten jumatate de ora. Bradul zace, eu sorb un ceai imbracata in pulover si chiloti cu laptopul in brate.

Mi-e ca pana in ziua de Craciun nu mai dau pe la magazin. Poate pana la colt sa iau o paine…

Acum sunt cam molesita, asa ca ma bag sub patura si bag o muzica pana se intoarce Andreiarul meu.

Mai e putin si se termina si ziua de azi, plina de nimicuri. Mai e putin si vine Craciunul iar eu n-am nimic in plan. Mai e putin si cred ca ma bag la o baie cu spuma si sare. Mai e putin si o iau razna daca o mai aud pe Carmen “si noi, ca fetele”. Ce as putea sa inteleg? Ele ca fetele? Gatesc? Sau doar folosesc masa si bufetul din bucatarie pentru alte chestii la care nu vreau sa ma gandesc? Nu am nimic impotriva lor, dar a fost brusc. Aseara am stricat minunatie de inceput de erectie lui Andrei cand m-a intrebat cine era E.

Ma rog, am inteles ca fetele au ganduri mari, asa ca acum depinde de sora lui Andrei sa se tireze la mare din apartamentul lor. O sa fim noi cu noi si cu patul. Sau oricare alt loc unde ne vom… desfasura fortele.

Of, mai e putin si vine si tata din Austria carandu-mi cadoul pe care mi l-am facut singurica. O superbitate de Audi S5. Verde. Bun, bun.

Mai e putin si naste si verisoara lui Andrei, tare mi-e ca isi face o surpriza de Anul Nou. Mai e putin si explodeaza toate supermarketurile. Mai e putin si se golesc rafturile.

Eu astept sa mi se intoarca omul de la aeroport ca tocmai ce m-a sunat sa spuna ca acum pleaca de acolo. Imi fac un ceai de menta, iau niste biscuiti si ma bag la un film.

Logic ca prima intrebare a fost cine e E.? “Aaa, Ema?! Da…” . Ema? Ema?! Ema e nume de barbat? Carmen deja visa cu ochii deschisi. “Fetito, cine e Ema ca aseara ai plecat cu E.” . Ema era tipa tunsa scurt din tandemul ce lor doua fete ce dansau senzual, cea care isi afundase toata fata in parul cret al domnitei pe care i tinea in brate. Ema e bisexuala. Ema nu era bauta, nu suporta nimic mai tare si mai mult ca o sticla de Redd’s. Carmen a luat un shot de tequilla cu ea. Shot in stilul: sare pe gatul tau, lamaie, lingem sarea, dam tequilla peste cap. Carmen. Inocenta mea Carmen a atins cu limba gatul unei femei. Ce naiba?!

“Aseara v-am cautat la baie. La femei era prea aglomerat, iar la barbati era doar o singura usa inchisa. unde mi s-a parut ca a gemut Andrei. Nebunaticilor!”. Ce? Poftim? Noi? Nuuu… Mda, bine OK, noi eram, dar care e treaba cu EMA? Se pare ca inocenta mea copila are ceva orientari ne hetero… Zica-se tipa deborda de sexualitate. Aseara au plecat acasa la Ema cu masina ei unde au dat play la un mic preludiu. Toata noaptea au facut dragoste, si-au facut reciproc masaj si s-au jucat (o, da).  Azi a dus-o acasa sa isi ia hainele de serviciu si s-a intors la apartamentul ei.

Adicatelea, dulcea mea Carmen e bisexuala? E lesbiana? Ce e? Ea zice ca inca ii plac barbatii… Ce sa mai comentez, gusturile nu se discuta.

Inghit in sec, iau o gura de ceai, si ii dau un mail kinky lui Andrei. Vreau sa il “trezesc la viata” cu mica aventura din baia de la subsol. Ii zic diseara despre Carmen, ca sa nu transform “trezirea la viata” cu “pleostire uimita”. Ma uit la ea. E adormita. Dar pare fericita. Oare asta vrea? Sta cu capul in palma si se holbeaza la tipele alea noi, le-a mutat seful la biroul de vizavi.  Zambeste complice, roseste si baga capul in laptop scriind ceva pe Messenger. Inca ma uimesc reactiile ei.

Tipele fac stanga imprejur si vin incoace. Una e inalta, dar feminina, ailalta micuta si vulgara, pasea inspre mine. “Buna, sunt noua colega de vizavi, Adina!”. Mda, next? Isi baga si cealalta capul pe usa, vine inspre mine si imi intinde mana. Ridic ochii din ecran si intind plictisita mana. “Ema Iacob, imi pare bine!”.

Carmen rade si vorbeste pe IM cu “colega” de vizavi. Eu sunt muta. Andrei mi-a intors un mail sexy, dar nu mi-a provoacat nici o reactie acolo unde trebuia. La naiba cu ziua asta.

PS: logic ca Iacob nu e numele ei de familie.

Cum plictiseala isi instala culcusul, am sunat-o pe Carmen si am chemat-o la mine. Ne-am uitat la o chestie de film in timpul caruia am vorbit de noile “achizitii” ale sefului. Doua fete, nu cred ca au mai mult de 20 de ani, cu picioare pana la gat, tinute provocatoare. Pare-se ca firma duce lipsa de barbati, iar “marele-barbat” duce lipsa de sex.

Pe la 12 fara un sfert suna telefonul. Carmen atipise in canapea intr-o pozitie de tot rasul si n-a schitat nimic cand a inceput mobilul sa vibreze.  La celalalt capat al retelei, Andrei. “Ce zici, don’soara, te scot la un dans?”. Ce? A inebunit? La 8 plec la serviciu si el vrea zbenguiala in cine stie ce club? I-am explicat ca snt cu Carmen si ca doarme ca un pisoi pe calorifer. “Nu-i nimic, o luam si pe ea. Poate ii gasim vreo bucatica, macar pentru noaptea asta! Hai, ce zici? Vin cu masina in jumatate de ora?”

O trezesc pe Carmen. “Club. Noaptea asta. Mergi?”. Am auzit un “ai-ha” adormit. OK, asa ramane. la 12 si douazeci, Andrei incepuse cu bipurile. Am imbracat-o mai mult eu pe Carmen, i-am trantit in fata o ceasca de cafea mai tare ca otelul si am tulit-o. Ne-a ocolit Andrei prin niste stradute asa mici ca deja ma gandeam ca ne-am ratacit. Clubul era de fapt o chestiune la subsol. Afara nu se auzea nimic, ma si gandeam ca am venit degeaba, insa jos, acolo, totul se dezlantuia; muzica, bautura, fum, mirosea a dorinta, mirosea a trupuri incinse nu numai de dans si alcool.

Ne-am trantit fundul pe doua canapele, am cerut cate o cafea si doua pachete de tigari. Pufai ocazional, iar acolo, daca nu fumai tu insuti, riscai sa te ineci cu fumul altora. Andrei isi da jos jacheta si lasa sa vada tricoul lipit pe el. Stie ca imi place. Iar lui ii place sa ma incite. Carmen deja se dacuse comoda si urmarea atenta ceva. Mi s-a parut ca pusese ochii pe un tip si flirta privindu-l prin norul de fum. Imi parea bine ca nu era atenta. Mi-am dat si eu jos paltonasul cat mai senzual posibil. Miniona cum sunt, imbracata intr-o rochita larguta, verde si catarata pe niste sandale discrete cu toc cui. Chiar si asa, daca se ridica in picioare, ii ajungeam pana la barbie.

Sorb relativ plictisita din cafea, trag un fum mic din tigarea lui si ma holbez la privelistea minunata. Un cuplu, habar n-am daca abia se combinasera, dansau inotand intr-o pura senzualitate. El o tinea in brate de la spate si isi afundase nasul in parul ei; ea dansa,  parea ca faceau dragoste acolo, in fata tuturor.  Andrei deja inghitea in gol, mana cu ceasca de cafea oprindu-se la jumatatea drumului. Brusc a facut ochii mari. La naiba. Melodia se terminase, iar tipul si-a scos nasul din parul ei lung. Tipul? Mai bine zis tipa. Doua femei, dansand lasciv atrasesera ceva priviri. Lui Carmen ii sticleau ochii, Andrei imi pipaia picioarele, iar eu nu stiam fata de cine sa reactionez.

Carmen se ridica, isi agata gentuta lucrata de mana pe umeri si imi zice ceva. Am inteles doar ca revine. Andrei a inceput sa ma sarute frenetic si sa ma atinga. “Te vreau! Mergem acasa?”. Nu puteam. Carmen era acolo, disparuta in multime, doar eu am tras-o dupa noi. Dar daca isi gasea un tip si noi o asteptam acolo fierband? Si totusi daca se dusese sa-si ia o bautura? Iau pachetul de tigari si scriu stangaci: “Suntem pana afara, n-am plecat fara tine. Ale”.

Il musc rautacios de ureche pe Andrei. “Ma duc pana la baie. Hai, ca poate ai si tu vreo nevoie.”. Nu mai zic de starea de excitare in care era. Blugii dadeau semne mari de proeminenta in zona slitului.  O aiu usor inainte si vie dupa mine ferindu-se. In baia fetelor era plin. M-am dus sa ma spal pe maini, dezamagita si Andrei im face semn. La ei era gol. La fel ca si camaruta in care sta matura si forasul, precum si cateva capete de mop.  Un quickie de-a-mpicioarelea, imbracati. Nici lenjeia nu mi-a mai dat-o jos, ci la o parte. El si-a desfacut doar slitul. Nu stiu daca s-a auzit ceva, insa la un moment dat stiu a ca intrat cineva si Andrei a inghetat in mine, lipit de spatele meu. Daca era femeia de serviciu cautandu-si pretiosul mop? Nu a fost, ne-am continuat partida de amor si ne-am intors relaxati pe canapea. Din pachetul de tigari disparusera vreo 5-6 si Carmen bagase un bilet in foita: “Am plecat si nu sunt singura. Daca intarzii maine zi-i  sefului ca… nu stiu. C.&E.”. E.?! Cine e E.? Si cate de mult puteau sa se cunoasca incat in cele 10 minute pentrecute de noi in “resedinta” mopului?

M-a sunat acum 5 minute Carmen. Vine la 1 jumate la serviciu. Sa inteleg ca a avut o noapte nebuna? O sa scriu mai incolo…

Alina sunt. Ale. Din Bucuresti, 24, 1,63, ochi albastri, par de culoare nedeterminata.. vand camion. OK, nu vand camionul, dar mereu mi-a placut bancul ala. Pana acum cateva saptamani scriam stangaci pe agendute ce vroiam si ce nu. O data cu noul job ce presupune frecarea tastaturii de la PC in tinuta office, nu mai am timp de insiruit un scris mic si hieroglific pe foi veline. Asa ca am trecut la urmatorul pas si mi-am updatat jurnalul de la manual, la online.

Aici sunt gandurile mele. Aici sunt eu, aici e el, aici e Carmen.

 EU sunt Ale, numita de Andrei  “copil nebun”. CARMEN e prietena mea devotata si colega de suferinta la noul job. EL e Andrei, prieten, tovaras de viata, confident si iubit. EL mi-a  dat dulcele apelativ cand la interviul care l-am avut in ziua in care l-am cunoscut m-am ridicat enervata de pe fotoliu si am urlat la manager cat am putut de nevrotic: “Auzi, ma, nesimtitule? Poti sa nu te mai holbezi la cracii mei?”.

Ca intotdeauna; minte de copil, inchis in trup minion de dama, imbracata in cele mai provocatoare tinute office. Asa dau interviurile. Partea amuzanta e ca managerul era de neam arabesc si singura boaba de romana care o stia erau porcariile pe care i le-a “predat” asistentul lui, Andrei, adica: “bün ziua”, “piulah”, “fitu-ţi moltzih ma-ţii”, “pepiuse” si “ce fhace duamna seara asta? Fliumos, fliumos…”.

Am iesit nervoasa dand cu usa dupa mine, mai mult plina de ciuda ca omul nu pricepea nimic din ce se discuta acolo intre mine si madam de la HR.  Andrei a venit razand in urma mea, m-a apucat puternic de brat, s-a trezit cu o palma peste obraz venita mai mult din sperietura. Mi-am cerut scuzele de rigoare, Andrei a ras de s-a prapadit cinci minute dupa care mi-a facut o invitatie la un ceai pe Lipscani. “Ai avut mult tupeu, copil nebun! Araboiul nu suporta sa-l insulti, dar l-ai lasat cu maxilarul pe birou cand ai iesit!”…

De atunci suntem impreuna si avem un an si ceva de cand i-am aplicat prima palma, si un an de cand suntem nedespartiti. Eu am plecat de atunci din biroul araboiului, el a ramas. L-a invatat sa spuna “siru mina”.

Seful meu de acum e frantuzoi. Pitic si scheletic, cu aliura firava de ciufut. Pe orice toc m-as urca tot sunt in stare sa-i scuip coji de seminte in parul nepieptanat. M-a angajat pentru tupeu, iar la insistentele mele a luat-o sub aripa si pe Carmen.

Carmen ma stie din facultate, cand m-am suit la examenul din anul doi pe cele ma inalte tocuri, am pus cea mai nebuna fusta si cel mai al naibii decolteu in care am indesat cateva copiute pe care le-am scos in timp ce profesorul saliva uitandu-se pe sub banca la “cracii” mei. Cand a fost sa plec, copiutele au fost pasate cu o banca mai in spate, lui Carmen, cu care am intrat in istorie ca fiind primele sa ia 10 la examenul ala.

Cam asta sa fie ca introducere, sa nu cumva sa ma trezesc amnezica, amintindu-mi doar linkul de la jurnalul meu online. (mdea, right, cum sa nu)